Dorințele apar în mintea celui care are deja potențialul să le împlinească

Orice dorință care îți dă fiori și fluturi în stomac, îți luminează zâmbetul și îți descrețește fruntea, te ține treaz nopți la rând…este pentru tine. A venit la tine pentru că ești în măsură să o împlinești…

Andrea Filip spunea într-un seminar că dorințele nu apar întâmplător în mintea noastră. Ele vin pentru că și-au găsit partenerul perfect de “joacă” (adică noi). Cu alte cuvinte, rezonăm cu dorințele și visurile pe care suntem capabili deja să le materializăm.

Prima dată când am auzit această idee m-am renăscut. M-am transformat din omul care spune „nu pot“ oricărei dorințe, în omul care spune “dorința asta a venit la mine cu un scop…să o îndeplinesc”.

Ca să mă convingă să-mi ghidez întreaga viață după o astfel de perspectivă, intuiția mi-a adus și alte argumente sau dovezi. Psihologul Niculina Gheorghiță vorbește într-un interviu despre una dintre credințele după care își construiește viața.“ Dacă apare ceva în realitatea mea, înseamnă că pot face”.

Fizica cuantică descrie ideile ca niște entități energetice care plutesc în jurul nostru. Niște norișori aflați permanent deasupra noastră și care, din când în când, se perindă prin mințile noastre. Poate de aici vine și expresia „ești cu capul în nori“.

materializare dorinte1

Interesant este că memoria noastră se conectează doar cu visul, dorința, idee pe care suntem capabil să o înțelegem și să o materializăm deja. Este și normal să fie așa…este logic. Unui arhitect nu îi va veni ideea să compună partitura muzicală pentru o întreagă orchestră, cum nici unui compozitor nu îi va trece prin minte să proiecteze o clădire în stil baroc. Și dacă i-ar trece prin minte acest gând, probabil nu l-ar lua în seamă.

Această perspectivă m-a convins să încredințez putere dorințelor mele. M-a făcut să le respect și să le primesc cu brațele deschise oricât de mărețe sunt ele. Nu mă mai sperie măreția lor, nu mai fug de ele, nu le mai consider niște uriași care apar doar ca să mă amăgească și să îmi spună: „ai putea face asta, și asta, și asta, dar din păcate nu poți și nu ești în stare!“.

Dorințele îmi par acum niște spiriduși jucăuși care, din când în când, vin să îmi spună la ureche, planul lor năstrușnic. Mi le imaginez ca pe niște pitici aventurieri care abia așteaptă să le răspund cu “Da” întrebării lor. „Ce zici, facem împreună asta?“. Uneori le răspund cu un entuziasmat DA, uneori cu NU, alteori îi rog să îmi dea timp să mă gândesc.

Până să cercetez dacă astfel de vizualizări cu spiriduși, uriași și pitici veseli sunt simptomele unei faze incipiente de nebunie, am găsit dovada că nu sunt singura care vede lucrurile în modul acesta. Deci nu sunt nebună. :))

În cartea Lecții de Magie, Elizabeth Gilbert descrie fenomenul creativității în același mod în care îl trăiesc eu, intuitiv.

Lectii de Magie

Lectii-de-magie-de-Elizabeth-Gilbert-HumanitasContinuare cărții o poți găsi aici: https://www.scribd.com/document/328982408/Elizabeth-Gilbert-Lectii-de-magie-pdf

Nu știu dacă ai privit vreodată dorințele în modul acesta, însă te invit să o faci. Sper că ideea lui Elizabeth Gilbert te va pune pe gânduri ceva vreme și te va lăsa să încredințezi putere visurilor tale.

Orice dorință care îți dă fiori și fluturi în stomac, îți luminează zâmbetul și îți descrețește fruntea, te ține treaz nopți la rând…este pentru tine. A venit la tine pentru că ești în măsură să o împlinești… Ea merită toată atenția ta. Merită să o îmbrățișezi ca pe cel mai bun prieten, să îi deschizi ușa, să o inviți la un ceai și apoi să puneți pe hârtie planul vostru de magie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s